Inchipuiti-va un tinar muzician,  de exemplu un pianist,  pe cale de a descifra o partitura.  Cum nu este suficient de atent  (si,  dupa el,  este normal,  fiindca nu face altceva decat sa descifreze),  va face,  cel putin,  o greseala,  daca nu mai multe.  Greseala fiind facuta,  ceva se imprima in el,  si totul s-a sfirsit:  douazeci sau treizeci de ani dupa aceea,  chiar atunci cand va sti pe dinafara partitura,  daca nuse va controla,  va face aceeasi greseala,  in acelasi loc:  fiindca cliseul este mereu imprimat.  De aceea,  un muzician trebuie sa inceapa sa invete o partitura fara graba,  nota dupa nota,  daruind tot timpul necesar alcatuirii unui cliseu impecabil.  Apoi,  el va putea merge foarte repede,  extrem de repede;  va putea chiar,  manca si dormi,  cantand fara greseala,  fiindca totul va fi imprimat,  impecabil,  in subconstientul sau…

Ceeace este adevarat pentru muzica, este adevarat, de asemenea, pentru multe alte activitati in viata. Stiind sa procedam cu intelepciune, cu prudenta, putem economisi eforturile energiile si timpul…