Adevarata evolutie merge in sensul colectivitatii.  Cel care se dezvolta in colectivitate evolueaza minunat.  Ceilalti,  care se simt nefericiti,  oprimati si care doresc sa evolueze singuri,  citind,  instruindu-se,  arata ca,  pentru ei,  numai personalitatea lor conteaza.  Ei bine,  nu este,  inca,  o evolutie buna.  Trebuie sa iubim colectivitatea,  unde ne simtim cufundati ca intr-un ocean,  unde toate sufletele vibreaza impreuna.  Bineinteles,  unii au nevoie sa traiasca in colectivitate pentru a comanda,  a judeca,  a critica,  fara a abandona nimic din tendintele personale;  sa iubesti viata colectiva nu inseamna,  totdeauna,  ca sti sa traiesti in colectivitate,  adesea,  chiar,  se petrece contrariul!  A trai in colectivitate inseamna,  deci,  o activitate,  si aceasta este necesara.  Mai devreme sau mai tarziu,  fiecare va trebui sa faca efortul de a-si invinge tendintele prea personale:  egoismul,  ambitia,  lacomia,  care il fac,  continuu,  sa intre in conflict cu ceilalti,  pentru a putea spune,  in sfarsit:

 „Sunt o fiinta colectiva!”…