Bobul de grau plantat in pamant este comparabil,  in totalitate,  cu o faptura pusa intr-un mormant.  Cand soseste Ingerul caldurii,  el o trezeste,  o mangaie si ii spune:  „Acum,  scoala-te,  iesi din mormant!”  Iata cum aceasta viata,  care era inmormantata,  incepe sa se insufleteasca:  o tija mica imparte bobul in doua si iese din pamant,  dind nastere unei mladite care,  intr-o zi,  va deveni un copac formidabil.  Aceasta este invierea.  Dar,  pentru a invia,  trebuie sa deschidem mormantul,  insa numai caldura deschide mormintele.  Caldura,  adica iubirea.  Acela care are multa iubire in inima,  o iubire dezinteresata,  spirituala,  isi deschide mormantul celulelor sale.  Sunt atatea celule in om,  pe cale  sa fermenteze,  sa se descompuna!  Da,  trebuie deschise mii de de morminte aici.  Atata timp cat celulele sale nu sunt insufletite,  inviorate,  ele raman inactive,  iar omul nu poate cunoaste toate bogatiile interioare pe care le poseda.  Dar, dupa aceasta inviere,  dupa trezirea celulelor sale,  constiinta sa se largeste si el nu mai este acelasi:  prin tot ceea ce traieste,  el  se misca intr-o alta dimensiune:  dimensiunea Spiritului…