In Viata sa interioara,  fiinta omeneasca este comparabila cu un rege care trebiue sa faca fata unor insurectii sau razboaie civile.  Adesea,  el se leagana intre vointe contradictorii ale acestor pricini si revoltele lor se reflecta foarte rau asupra lui:  este agitat,  sufera.  Pentru a regasi pacea,  armonia,  fericirea,  omul trebuie sa se calmeze,  sa-si imblanzeasca celulele corpului sau,  asa cum face cu cainele,  cu pisica,  cu calul,  sau cu unele animale salbatice,  pe care le imblanzeste,  pentru a le face sa lucree in circuri:  tigrii,  leii,  ursii, panterele… De ce nu ar face,  omul,  acelasi lucru,  cu celulele sale?  Daca animalele,  fiarele chiar,  pot fi imblanzite,  educate,  se poate,  de asemenea,  sa educam propriile noastre celule,  sa le facem sa mearga intr-o directie constructiva.  Dar, pentru aceasta,  trebuie sa lucram mult,  sa avem multa vointa si,  mai ales,  multa iubire.  prin forta voastra,  prin rabdarea voastra,  voi le veti captiva,  le veti antrena,  si ele vor deveni servitoarele voastre…