Traditie de Paste, in zona Cugirului, Transylvania, Romania

Etichete

, , , , ,

PASTENI 2013

Traditia locala, din zona Cugirului, este pastrata cu sfintenie de localnici. I

In fiecare an, in preajma sarbatorilor pascale, membrii comunitatii sarbatoresc Pastele, prepara vinul si bucatele, si poarta costume populare specifice locului. Cei care implinesc 60 , ani de cumpana in viata unui om, se aduna si se „socotesc” cum sa faca sa fie sarbatoarea Pastelui cit mai frumoasa si intreaga comunitate sa fie multumita. Pasteni din Cugir si Vinerea, judetul Alba, se aduna pe la Case Parohiale si incep pregatirile.

Imagine

 Se aduc oalele, galetile si ciuberele in care urmeaza sa fie preparate si duse  pastile. Femeile, impodobesc vasele cu flori , cu sigla anului si cu o panglica tricolora! Mare atentie, ca banda tricolora trebuie sa fie cu rosu in jos! Important de stiut! Cind toate sunt gata, se lasa in asteptare, pina in ziua cea mare! Barbatii, aduc covoarele pentru biserica, praporii, adica steagurile Bisericii Ortodoxe, tipice pentru Paste! Toate se pun in acelasi loc, sa tea gata pregatite pentru ziua cea mare!

Anul acesta , am implinit si eu 60 de ani, si am fost Pasteanca, ca multi dintre prietenii si colegii mei! Pe unii, i-am mai intilnit prin oras, dar altii, nu i-am vazut de mult timp! Ba chiar am vorbit, si mi-a facut mare placere sa intilnesc colegi pe care nu i-am mai vazut de cind am terminat clasa a VIII-a… A fost o experienta interesanta!

Pentru ca anul acesta s-a intimplat ca Pastele sa fie in 5 mai, Si Saptamina Mare a inceput de la 1 mai, am „defilat” impreuna cu ceilalti Pasteni. Dar, sa fiu mai detailata: pe data de 1 mai, 2013, in jurul orei 2 p.m., ne-am strins, toti imbracati in haine populare rominesti, specifice zonei Cugirului. Si, pentru ca este un eveniment importat in familie sa aiba un pastean, au venit si membrii familiilor lor, cu copiii, unii imbracati tot in haine taranesti. Multi alti cetateni din oras, au venit sa vada pe noii Pasteni din anul acesta! Si s-au minunat! Caci a fost o adevarata minune si abundenta de haine albe, de bumbac, cusute cu fir negru, cu veste negre, palarii negre si fote negre cusute cu pricepere si migala. Nu putine au fost hainele care au ramas de la bunici si strabunici, in casele oamenilor, si imprumutate cu aceasta ocazie. Iar noi, cei ce le purtam, ne simteam mindrii, frumosi si plini de har! Intr-adevar o sarbatoare de suflet!

Am pornit, de la Casa Parohiala a orasului Cugir, catre Biserica Ortodoxa, din Cinepi! In fata, era un pastean, care ducea in brate icoana Maicii Domnului, urmau  preotii si cei care purtau steagurile, praporii! Apoi, erau barbatii, in hainele taranesti care duceau ciuberele frumos aranjate cu citeva zile inainte, apoi femeile, unitate in diversitate de costume populare, cu traitute si galeti impodobite. In urma lor, veneau Pastenii care nu aveau costume populare, insa toti cu haine de sarbatoare!

Imagine

 

La intrarea in Cimitirul din Cinepi, s-a tinut o scurta slujba, de catre preoti.

Imagine

 

Cind s-a ajuns la Biserica Sfinta Treime, din Cinepi, Pastenii au intrat in Biserica si s-au asezat pe scaune: barbatii in stinga si femeile in dreapta altarului. A fost o slujba deosebit de frumoasa! Seara, dupa ora 8 p. m., Pastenii au fost la masa cu preotul, pentru a servi o bucata de placinta si un pahar de vin. Am profitat de ocazie sa mai discut cu colegii si sa aflam mai multe despre cunostintele comune, in special de la scoala…

A doua zi, joi si apoi vineri, pastenii au participat la slujbele de seara. Vineri au venit marginenii de la munte, cu bucate ce urmau sa fie sfintite la slujba si apoi sa le duca pe la casele lor de pe dealurile din imprejurimi. In ziua de Paste, marginenii au pe masa bucate si paste sfintite in sinul familiei lor!

Simbata spre duminica, de la ora 4 a.m., a inceput slujba de inviere, cu inconjurarea bisericii de trei ori si intrarea in Biserica, pentru slujba.S-a luat lumina! La terminarea slujei, oamenii au iesit si, au luat paste de la Pastenii barbati, care au pregatit vinul si painea sfintita. S-au sevit in pahare de plastic cu capac! Ceva inedit! Pina acum, pastele, erau puse in ciubere, si un Pastean, le punea paste cu polonicul la fiecare persoana care venea cu paharul propriu… Dura mult si oamenii nu aveau rabdare! Noi, Pastenii am rezolat cu bine si acest lucru! Si multe alte beneficii pentru Biserica si comunitate!

O experienta unica, plina de bucurie sufleteasca si eleganta !

 

Portile vietii- (ginduri personale)

Etichete

, , , , , , , , ,

Dimineata, inainte de a deschide ochii (caci imi place sa meditez citeva minute doar pentru mine), am avut citeva ginduri deosebite, care m-au mirat mult…

Imagine

 

Ma gindeam la viata omului si la etapele prin care trece. Si asa, parca se impleteau aceste ginduri, se intorceau, si reveneau, creind o adevarata „bijuterie” de ginduri…Era ceva foarte frumos! Ciclurile vietii umane, PORTI, cum le spun eu…

Prima POARTA, In primii 20 de ani, individul senaste, devine constient de sine, traieste in familie, prima integrare in comunitate, socializeaza, mergind intr-o comunitate, gradinita, scoala. Corpul creste, se intinde, creierul receptioneaza tot mai multe senzatii, trairi si experiente personale. Cunostintele abunda si creierul este ca un burete! Asimileaza usor! Perioda pubertatii aduce transformari ale corpului, atitudinii si experientei de viata! Incep primele hotariri personale si orientarea profesionala. Majoratul la 18 ani ( in Statele Unite la 21 de ani).

La 20 de ani, omul este pregatit din toate punctele de vedere sa inceapa un nou ciclu de viata!

A doua POARTA, la 20 de ani! Intre 20 si 40 de ani, persoana, indiferent daca este femeie sau barbat, incepe, dezvolta si aprofundeaza viata profesionala, dar si una familiala. Apare familia, cu dragostea si respectul reciproc, iar apoi, copiii, darul de la Dumnezeu pentru umanitate, care intregesc si incheaga familia, dindu-i noi responsabilitati si satisfactii. Parintii retraiesc prin copiii lor, primul lor ciclu din viata. Dar, acum trebuie sa-si indrepte greselile copilariei si sa-i indrume pe cei mici, sa se dezvolte fizic, psihic si intelectual. Este bine ca ambii parinti sa participe la instruirea odraslelor, pentru ca educatia din familie sa fie un exemplu pentru perioada cind copiii vor avea propria lor familie.Educatia incepe din familie!!!

Pe scurt, intre 20 si 40de ani, omul se implineste prin el insusi, prin cunostintele si experientele personale.

A treia POARTA, Intre 40 si 60 de ani, este o perioada dificila! Esti prea tinar sa fii batrin si prea batrin sa fii tinar! Pentru prima data in viata, persoana constientizeaza ca,  corpul se modifica si imbatrineste, profesiunea a trecut de apogeul sau, copiii au crescut, familia se micsoreaza. Este tot mai abatut, tot mai multe ginduri si intrebari in legatura cu sine, cu viata personala, cu legaturile sale… Prietenii se indeparteaza… Este foarte important sa  se traiasca in armonie si respect cu sotia sau sotul. Familia inca are radacini puternice.

A patra POARTA, la 60 de ani! Portalul vietii este virsta de 60 de ani!  Moment foarte important!Ciudat, dar adevarat! ( Aceasta POARTA, a fost motivul pentru care am scris acest articol! De curind am implinit si eu aceasta virsta, si, cu modestie marturisesc ca asa este!) Imi amintesc, tinara fiind, cam in al doilea ciclu de viata, vedeam persoane de 60 de ani si mi se pareau „matusalemice”,  si ma gindeam ca eu nu voi fi ajunge niciodata asa… Cita nestiinta… Uite ca viata iti ofera exact acelasi lucru, dar vazut din alt punct de vedere. Uneori, ma compar cu cei din POARTA  2, si mi se pare ca suntem indentice persoanele cu aceste virste, dar de „cealata parte” a vietii! 

A cincea POARTA, la 60 de ani! Intre 60 si 80 de ani ( cei care continua sa traiasca…), oamenii se sprijina mai mult, se respecta mai mult. Sunt mai intelepti si cu mare experienta de viata! Exista o vecinatate in care se restring si se simt bine. Familia are un rol exprem de important! Ma refer la sot si sotie, mai putin la copii, care la rindul lor au propriile lor familii si probleme. Se cauta tot mai rar si ramine doar familia restrinsa, cu cei doi. Se sprijina cind sunt bolnavi, se bucura cind au o mica petrecere cu vecinii, dar mai putina mincare si bautura…Animalele care sunt pe linga casa au un rol tot mai important si se asociaza pentru binele ambelor parti… Persoane sunt tot mai slabite fizic, cu un umor caustic dar si amuzant… Cu miscari tot mai lente, totul se face fara graba…Avem timp destul! Raminerea la pensie este o bucurie si o intristare in acelasi timp! O recunoaste fatisa ca nu mai poti tine pasul cu ceilalati, dar si refularea in fata inutilitatii personale! Este recunoscuta „neputinta” fizica, profesionala dar si intelectuala! Sunt tot mai singuri si tot mai constienti de singuatatea proprie! Le plac oamenii din jur, familia, dar ii oboseste forfota si galagia! Oamenii sunt in cautare de liniste…Dau sfaturi, dar numai daca li se cere, si o fac cu mare bucurie!

A sasea POARTA, la 80 de ani! Intre 80 si 100 de ani! Sa va spun sincer, sunt putini care reusesc sa duca viata mai departe…Am cunoscut doua persoane in Romania si sase in America, unde am fost „Former Care Giver ” , (ajutor medical si nu numai). Sunt prsoane care vor sa socializeze, sa vada cit mai multa lume, la care sa ii spuna din experientele lor personale din viata: armata, profesiunea, familia largita cu problemele sale,etc. Dar, toate acestea sunt spuse alene, cu glas obosit si tinguitor. Insa nu pot sa vorbeasca sau sa stea cu alte persoane mai mult de doua ,trei ore. Apoi obosesc, si nu de putine ori, adorm, impacati, intr-un fotoliu! Pentru cei mai tineri, care sunt activi si agitati, este foarte greu sa stea in preajma persoanelor din acest ultim ciclu. Li se par plictisitori, si neinteresanti. De cele mai multe ori, nu ii asculta pe cei batrini! Aceasta perioada este foarte asemanatoare cu cea a copilariei si adolescenteica dezvoltare a individului, dar de cealalta parte a vietii!

A saptea POARTA ! Cei peste 100 de ani, ce sa spun! Socializeaza cam doua ore pe zi, in rest ,prefera sa fie singuri, cu obiceiurile si placerile lor! Sunt mindri ca au ajuns la acest prag si asteapta cu resemnare sa se reintoarca ACASA ( in univers….)

Sapte PORTI, sapte ceruri, sapte ingeri, sapte zile, sapte ore, sapte minute, sapte secunde…O VIATA DE OM!

Este primavara!

Dupa o iarna relativ usoara, soseste, timid, o primavara frumoasa! Este Martie, luna in care ghioceii invadeaza gradinile, dind un aer proaspat! 

La fel si in sufletele noastre, razele de soare si implinirile, ca si sperantele, imbobocesc! Este un suflu nou in Univers! De ce sa nu ne bucuram de tot ce ne trimite! Bucurati-va! Aidoma copiilor, care ne implinesc viata! Bucurati-va de fiecare clipa!Imagine

Imagine

Orb-energie naturala pura

Etichete

, , , , ,

Orb-energie naturala pura

Am prins pe apratul de fotografiat acesta imagine, intr-o zi de vara, in 2012,cand am plecat la o plimbare prin oras (Cugir).
Cand am fotografiat, nu am vazut nimic deosebit, mai ales ca acest orb, l-am vazut numai la trecerea imaginilor pe calculator.
Am ramas uimita, pentru ca stiam din lecturile mele particulare, de aceste forme de energie, insa acum , le-am vazut cu ochii mei! Si era la „doi pasi” de casa mea.Interesant, ca acest glob atirna, sa spun asa, deasupra riului, camla 3 metrii deasupra,si la 3-4 metrii de malurile raului Cugir.
Extrem de interesant, zic eu!

Orasul meu natal, Cugir

Etichete

, , , , , , ,

ImagineOrasul meu, de care ma simt atit de legata sufleteste, si dupa care am tinjit in cei trei ani de pribegie pe alt continent, nu este cu nimic mai deosebit decat alte locuri din Romania,mai precis din Ardeal.Ardealul si ardelenii sunt diferiti din multe puncte de vederefata de alte zone ale tarii. Poate pentru ca este un loc izolat si protejat de muntii Carpati…

Cugirul este asezat la poalele dealului Cetate, unde se spune ca ar fi fost o cetate dacica, numita Singidava, care facea parte din lantul de cetati ridicate de stramosii nostri daci, de o parte, de Dealul Dragana si Dumbrava, de cealalta parte, iar in fundal, este dealul Chiciura. Aceste dealuri strajuiesc si apara deopotriva, mica localitate de la poalele lor. Inspre nord-vest, se intinde o campie care ajunge pina la lunca Muresului, unul din riurile mare din zona. Pe acest camp, numit Cimpul Piinii, zona agricola fertila cindva, s-a luptat Paul Chinezu, aflat in fruntea armatelor unguresti, a invins armatele turcesti care invadasera teritoriile pina aici. Se intimpla prin secolul 12, (daca nu ma insel…) In amintirea acelei batalii, statuia lui Paul Chinezu, inca mai exista si azi, in gara din Sibot. Se spune ca statuia a fost facuta din armele care au ramas pe camp, dupa batalia de pe Cimpul Piinii.

De-a lungul orasului, curg doua riuri, Riul Mare si Riul Mic, izvorate din Muntii Surianu. Sunt riuri mici, sprintene, limpezi, ca si cristalul, si reci ca gheata. Multi crapi, cu solzi argintii presarati cu puncte rosii, verzi si albastre, se zaresc in apele limpezi. Ei sunt un deliciu gastronomic local.Riurile se unesc inpartea de sus a orasului si curg „la Vale”, strabatind orasul si se indreapta catre satul Vinerea,iar in zona Sibotului, se revarsa in Mures. Lunca si Valea Cugirului ( vezi cartea cu acelasi nume scrisa de Valentin Chirosca) sunt locuri minunate de relaxare in sarbatori si sfirsiturilor de saptamina ale cugirenilor. Ei ies cu familiile la iarba verde, maninca si beau, in aerul proaspat si linga riul clipocind aproape.Se spune ca, cine bea apa din apa Cugirului, nu mai pleaca de aici, sau, revine de cite ori are ocazia. Si nu este de mirare, caci apa trece peste zacaminte multiple pina ajunge in partea de jos, in cimpie…

Citeva spicuiri din scrierile mele, despre Cugir si imprejurimi:

Nicaieri nu este mai bine decat acasa! Am simtit acest lucru, mai mult decat oricand, in perioada peregrinarilor mele peste ocean. Este frumos acolo, strazi curate, oameni amabili, case mici si inconjurate cu gradini mici, fara garduri si multe, multe flori…Avea un farmec deosebit si exotic, in acelasi timp. Si lumea circula, mai ales cu masini. Foatre putine orase au autobuze, sau metrouri si numai doua au tramvai… Insa spatiul este imens… Campii cat vezi cu ochii. O lume, intr-adevar ciudata pentru mine, care am trait o viata intre dealuri, brazi, o vale si o vegetatie abundenta… Desi mi-a placut sa vad o lume noua, o vreme a fost bine, insa, dupa ce m-am obisnuit cu locurile, am vazut festivaluri de arta, muzee, concerte si multe altele, dorul de casa m-a coplesit…
De aceea, am revenit ACASA. Asa simt eu, ca acasa inseamna gradina, flori, pomi, casa, vecini si oras cu prieteni si cunoscuti. Pana si aerul de aici este mult mai curat,il simt cum imi umplu plamanii si ma fac sa ma simt bine. Acolo, aerul era inabusitor, fie iarna, fie vara… Pomii erau „bolnavi”, in sensul ca, poate de poluarea facuta de masini: li se desprindea coaja de pe trunchi, si ramanea atarnata acolo, pana cadea singura. Fara coaja, pomul nu rezista mult timp, se usca si cadea… Asta in parcul pe care il vizitam destul de des, in timpul liber. Si am locuit intr-un oras mic…Ma durea sufletul vazandu-i…
Aici ma simt bine, chiar daca viata este mult mai grea. Parca am reinviat cand mi-am revazut prietenii, cunotintele, vecinii… Imi venea sa ii imbratisez si sa fiu recunoscatoare ca, in sfarsit, sunt aici…
Am invatat, astfel, o lectie de viata: este interesant sa vizitezi alte meleaguri, insa tot mai bine e aici. De aceea, ma bucur si sunt profund recunoascatoare ca sunt ACASA, in oraselul meu! Este mic, dar are un farmec aparte. Se zice ca ar fi un „mic Brasov”. Imprejurimile sunt minunate, si mergand in susul raului, se deschide un drum intre paduri, ca un parc… Este un loc minunat! Iar sus,la munte, este o poiana, numita Poarta Raiului. Un varf de munte, strajuieste aceasta poiana.Varful se numeste Patru, de la Sfantul Patru, care pazeste poarta Raului… Locuri de basm!

Plaiuri natale
Vorbind din nou de oraselul meu, as dori sa descriu putin acest asezamant, atat de drag mie… Cand m-am nascut, Cugirul, era un sat. Am crescut odata cu el. A fost comuna si, din anii ’70, s-a transformat in oras. Aceasta dezvoltare rapida, s-a datorat uzinelor de aici. S-au fabricat masini de spalat, masini de cusut, masini unelte si multe altele. Oameni din tot judetul, dar si din tara, au venit aici si au ramas. Aveau locuri de munca asigurate si salarii mari. Dupa revolutia din 1989, insa, a inceput o perioada de decadere economica.Fabricile si-au restrins activitatile… Unii muncitori au plecat in alte parti ale tarii, si acum, majoritatea tinerilor isi cauta traiul de zi cu zi, dincolo de granite… Sunt nevoiti sa o faca, pentru ca in oras nu mai sunt posibilitati… Si uite asa, se pare ca suntem tot mai putini, si, parca suntem iarasi „comuna”…
Sunt doua centre: cel de sus, cu o piata, care se tine duminica, si cu case mici, particulare, si cel de jos, un centru modern, pentru anii ’80, cu blocuri si magazine mari. Sunt cel putin 10 biserici, de diferite confesiuni, care se inteleg bine intre ele… Avem si o catedrala in centrul de jos. Sunt doua stadioane si cateva cinematografe, care in prezent s-au transformat in restaurante… In perioada concediilor de vara, cugirenii reveniti acasa pentru o saptamana sau doua, se aduna la terase, seara si se bucura de aerul bun si de vechii prieteni, lasati acasa… E mare forfota, rasete si voie buna… Pacat ca tine atat de putin…

Toamna Cugireana

Dupa aproape o lunade la Festivalul Folcloric din Poiana cu goruni din Vinerea, un sat din vecinatate, un nou festival local si-a facut aparitia: Toamna Cugireana, care, anul acesta a implinit a XV-a editie. Evenimentul a avut loc in 28-30 septembrie, in Cugir.
In prima zi, au fost expuse exponate diverse, lucrate in orasul Cugir, jud. Alba. De la flori, cusaturi, tesaturi, orgami, bijuterii facute cu mina, picturi, haine taranesti locale, cu cusaturi cu alb si negru, pe pinza de in, bumbac si cinepa, perne, covoare, razboi de tesut, fus, blide (farfurii) pictate, fotografii din zona, paine (care are o veche traditie la noi), pina la mobila, garduri de fier forjat, obiecte ornamentale, masini si piese lucrate cu migala in cele doua fabrici. Toate acestea se aflau in cladirea Casei de Cultura.
In oras, au fost carturi, concursuri, sporturi si alte concursuri, la care s-au luat premii. Pe dealurile din imprejurimi, au concurat masini de teren, motociclete si deltaplanuri. In centrul nou al orasului, in jurul Primariei, au fost amplasate corturi cu tot felul de „nimicuri”: mingi, baloane, jucarii, popcorn, mititei, virsli ( cu traditie locala), hot-dog ,vin si multa bere. Toata lumea s-a adunat in zona „fierbinte „.
Seara, a fost un spectacol medieval, si formatia Voltaj a incantat multimea cu cantece mai vechi si mai noi.
A doua zi, s-a inceput cu marsul formatiilor folclorice din zona, in frunte cu calusarii, care au una dintre cele mai vechi traditii din tara. Dansau calusari de la copii de gradinita, pina la oameni varstnici… Un dans al generatiilor… Hainele lor, populare erau albe cu cusaturi negre si numai la picioarele incaltate cu opinci, aveau panglici cu tricolorul romanesc si cu zurgalai. Se spune ca zurgalaii de la picioarele Calusarilor, alunga cu sunetele lor, spiritele rele care „nu dorm”…Apoi, s-a inceput un concert de muzica populara in aer liber, care a durat pina seara, cand, un spectacol de artificii a incheiat festivalul.
Un minunat prilej de a se intalni oamenii din comunitate si familiile lor, de a comunica si de a se bucura cu totii de „minunatiile” locale si nu numai.

 

Black beauty

Etichete

, , , ,

Imagine„Black beauty” este ultima mea creatie, pe care am proiectat-o, sau mai bine zis am gindit-o de foarte mult timp. Daca ma gandesc bine, cred ca este aproape un an, de cand ma tot „framinta”… M-am inspirat din cratiile lui Eddie Shaffer, o mare  si renumita designer din SUA. Si uite, ca dupa atitea ganduri si nu in ultimul rind, acum, cand totul este „dospit”, si am si materialele necesare, am reusit sa duc la bun sfirsit acest proiect. Nu a fost deloc usor,dupa cum multa lume crede…

Am folosit sarma argintata groasa si subtire, o piatra neagra, mare, in forma de lacrima fatentata,o panglica de atlas gri inchis si inchizatoare create tot manual. De altfel, prefer sa-mi creez singura inchizatorile si legaturile pentru bijuterii. Este un colier frumos, mare,lung, care se potriveste de minune cu o tinuta eleganta si sobra…

Pret: 75 lei

Multumesc pentru vizita si pentru timpul acordat! O zi minunata!