Stiti cum mergeau vapoarele in trecut: jos erau marinarii, care trebuiau sa se ocupe de punerea carbunelui in cuptoare; datorita lor, vaporul avansa, dar ei nu vedeau directia. Capitanul, care statea sus, se ocupa de directie si dadea ordine, dar nu avea mijloacele sa faca sa avanseze vaporul.

Iata inca o imagine a omului. Emotiile, sentimentele, instinctele, sunt combustibili pe care trebuie sa le punem in cuptoare, pentru a putea avansa. Dar daca nu exista nimeni sus pentru a-l orienta, vaporul va intalni un obstacol si va naufragia. In timpul unei croaziere in Oceanul Arctic, o femeie il intreaba pe capitan: ” Ce se va intampla daca vaporul nostru va intalni un aisberg?” „Oh, raspunse capitanul, aisbergul isi va continua drumul, doamna”. „Dar vaporul?” Nu a spus nimic despre vapor, pentru ca nu era nimic de zis, era prea evident! Se intampla acelasi lucru cu omul. Daca vaporul lui va intalni un „aisberg”, simbolic vorbind, nu mai este nimic de spus. Atunci, iata: masinistii sunt peste tot in partea inferioara a corpului: stomac, abdomen, sex; capitanul este in cap si trebuie sa-i oferim primul loc capitanului…