30 ianuarie

Reprezentativ

Spiritele Lumii invizibile sunt foarte puternice, dar nu pot actiona direct in lumea materiala,  pentru ca nu sunt facute din materie fizica.  Chiar si Spiritele cele mai inalte ale Lumii Divine nu pot interveni,  daca oamenii nu le dau posibilitatea de a actiona.  Imaginati-va o fortareata imensa:  atita timp cit nu exista in interior un tradator,  care sa le deschida dusmanilor portile,  acestia nu pot patrunde.  Trebuie sa existe un tradator…  Bineinteles, veti spune ca nu este atit de grozav sa fi un tradator,  dar,  in anumite cazuri,  nu este nici chiar atit de rau.  Pamintul este ca o fotareata a carei ocupanti,  se opun la venirea Spiritelor luminoase,  si este nevoie de un „tradator” pentru a le deschide deschide portile.  Pe pamint,  oamenii sunt tot atit de puternici cit toate armatele ceresti si cind ei vor sa reziste,  nu mai este nimic de facut…  De aceea, Cerul cauta „tadatori”, care accepta sa-i deschida portile.  Spiritualistii sunt chiar acei „tradatori”,  datorita carora Cerul se poate strecura in aceasta fortareata,  putind transforma totul…

27 ianuarie

Reprezentativ

Pentru majoritatea oamenilor Adevarul inseamna Bine si, pentru ca ei compara Adevarul cu Binele, Raul dupa parerea lor, nu apartine Adevarului.  Iata deci, inca o problema care nu e suficient aprofundata. adevarul este comparabil cu o medalie, la care o fata reprezita Binele, iar cealalta Raul.  Evident, trebuie ca Binele sa invinga, dar nu trebuie sa ne imaginam ca-l vom face sa invinga urmarind sa eliminam Raul.

Adevarul nu consta in Rau, bineinteles, dar nu-l gasim numai in Bine: el este in Bine si in Rau, in acelasi timp, sau mai exact, in Principiul Superior Binelui si Raului, care stie sa lucreze cu amindoua.  Daca nu mergem mai departe sa vedem care este acest principiu superior care le conduce nu vom intelege, niciodata, schimburile lor, inclestarile si jocurile lor…

Ginduri intre ani…

Etichete

, ,

Anul 2016, a fost un an al incercarilor!Un an de cotitura!

A inceput cu probleme de sanatate, si a continuat tot asa, cu supravegheri medicale, din trei in trei luni…Nu a fost usor, nici pentru cel care a trecut direct prin aceste experiente, dar nici pentru cel de linga el, care a trebuit sa il sustina fizic, si psihic, ca un suport permanent. Poate ca pentru cei care de mai multi ani s-au obisnuit sa treaca pe la medic, din diferite motive, pentru noi, a fost ceva inedit. Intreaga viata am fost oameni sanatosi, am luat medicamente numai pentru lucruri minore si inevitabile. Acum, totul a trebuit sa treaca sub stricta observatie, si nu a fost usor…Dar, situatia s-a imbunatatit si am inceput sa ducem o viata mai echilibrata. A fost bine, pina la urma. Nu mai putem merge la munte sau la petreceri ca alta data, dar, ne putem bucura ca suntem impreuna! Multumesc lui Dumnezeu, ca toate s-au asezat la locul lor…

Sarbatorile de iarna au fost linistite, pe linga casa, cu animalutele pe linga noi…

In 2017, care a inceput vertiginos, cu frig, ne-am trezit ca toate au un ritm mult mai alert decit anul trecut si nici nu ne-am dat seama cum am ajuns, deja, la mijlocul lui ianuarie…Nu am avut timp nici sa ne facem obisnuitele planuri de anul nou…Multumita lui Dumnezeu, suntem impreuna, suntem bine, atit cit se poate, avem un acoperis deasupra capului si citeva suflete pe linga noi…Am uitat sa mai visam…Sau, poate, am imbatrinit…

Sunete, zgomote…

Etichete

, ,

Ginduri personale

Cu cit inaintez in virsta, tot mai multe „revelatii” imi apar, in legatura cu viata, in general si a mea, in particular. Sunetele fac parte din viata noastra fizica si nu numai…Zilnic suntem „bombardati” cu sunetele si zgomotele din jur, din zona, din tara sau din lume. Asa cum, in ape, mari si oceane sunt sunetele apei, in continua miscare dar si cele prin care balenele si alte creaturi comunica intre ele. Pina la urma, sunetele sunt Viata insasi!

Si, totusi, mult prea multe „zgomote”, tulbura armonia din aer, apa sau chiar din univers. Acestea, ar trebui eliminate in momentul in care le constientizam, sau ar trebui sa le simtim, macar, pentru a le inlatura. Ne streseaza, ne creeaza frica, tulburare interioara. De aceea, ar trebui sa ne protejam. Fie sa incercam sa ne linistim, spunindu-ne ca ca nu sunt reale, fie sa apelam la un specialist

Voi incerca sa explic prin experientele mele. De mic copil, eram de-a dreptul fascinata de tot ce ma inconjoara…Eram timida si inchisa in mine, si nu doream sa primesc pe nimeni in universul meu. Dar, cind observam ce se intimpla in jurul meu, la plante, flori, pomi, animale, descopeream o alta lume, fascinanta! Eram in stare sa stau ore intregi sa privesc pestisorii mici de la marginea riului, sa-i iau in palmele facute caus si apoi, sa le dau drumul inapoi in apa! Simteam ca acolo e locul lor si ca nu trebuie sa intervin in viata lor. Sau, alta data, urmaream cu „sufletul la gura”, cum un paianjen, (desi nu mi-au placut niciodata), isi construia, cu atentie si rabdare, pinza, intre flori, sau la colturile casei…Uitam de mine…Iubeam cainii, caci parintii mei au avut doi caini lup. Le cunosteam comportamentul, simtamintele, dorintele, supararile…Intotdeauna am considerat ca daca am da atentie animalelor, am avea o viata mult mai buna…Loialitate, fidelitate, afectiune, atentie, iubire, atit intre specii, dar si respect pentru celelalte animale. Si, ciudat, in ultimul timp, tot mi multe animale din specii diferite, traiesc impreuna, fara dificultate. Nu-i asa ca avem de invatat???

Dar, sa revin la sunetele din jur…In copilarie, eram fara griji, si simteam linistea cu toate simturile. Poate de aceea, doream sa fiu singura. Locurile natale, comuna si apoi orasul, sunt inconjurate de dealuri si munti…E atita liniste si pace in jur. Nicaieri nu am simtit acest lucru, asa ca aici…Si, poate nu constientizam, daca nu as fi trait o vreme pe un alt continent… Acolo, aveam tot timpul senzatia unui pericol pentru mine…In casele in care am locuit, erau telefoane care sunau si de 10 ori pe zi, aparate, care isi anuntau inceperea sau terminarea unui program dat, casa, care incepea sa „tiue”, in caz ca am uitat ala cu mincare pe foc sau daca era fum, etc. Pe strazi, erau masini, de la cele de gunoi, care erau cit o casa, si „uruia” totul in jur cind trecea la ora 6 dimineata, strazile erau  pline de autoturisme, zi si noapte…Dar, lasind la o parte toate aceste zgomote, simteam, permanent un alt fel de zgomot, inchis, surd,rece, plin de durere, in interiorul meu, dar venit dinafara. Era cumplit! Ma ingrozeam si ma umpleam de compasiune, dar nu stiam incotro sa merg, sa nu mai simt. Oamenii imi pareau bolnavi, grasi si neindeminatici…Copacii din parcuri, erau cu scoarta desprinsa, imi dadeau fiori de o durere nespusa…Incercam, din rasputeri, pentru linistea mea, sa ignor toate acestea, dar nu reuseam decit pentru scurt timp…Iar visele mele erau cenusii, cu oameni saraci si  infometati …De aceea, de indata ce am reusit sa plec, sa revin acasa, totul s-a linistit. Sufletul mi-e cald, bucuros ca a regasit linistea. Linistea mea, pe care sper ca am meritat-o din plin…

Zilele răsfățului! Cum să devii magician

Daniel Gaucan-Traitor si Spirit Liber

exaltare

Viața îi răsfață pe cei care știu să se răsfețe. Iar și când energia cosmică este pe frecvența răsfățului, pentru unii e deja prea mult.

Zilele de 8, 9 și 10 aprilie 2016, mai precis de vineri până duminică dimineața, marchează etapa astrală din fiecare an în care cele două Luminarii, Soarele și Luna, se află fiecare în exaltare. Evenimentul poartă denumirea de ‘nuntă cosmică’. În aceste zile, Soarele se află în cel mai răsfățat loc din zodiac pentru el, iar Luna beneficiază de aceleași privilegii, care pentru ea vin în zodia Taurului.

Spiritul (Soarele) și sufletul (Luna) își dau întâlnire într-un spa, ca să pregătească trupul pentru cele mai potrivite direcții pentru el timp de un an. Vibrația este atât de ridicată zilele acestea încât schimbările prin care trecem le resimțim la nivel de rescriere a ADN-ului. Trupul se aliniază cu sufletul și spiritul, trecând prin stări emoționale fluctuante…

Vezi articol original 559 de cuvinte mai mult

HANDMADE!

Handmade,

sau pe romaneste, lucru de mina sau artizanat, spun unii, desi, nu cred ca se poate aplica nici un termen.

Atelierul de bijuterii este un loc unde indemanarea, imaginatia si uneltele se impletesc in a crea ceva unic, frumos si interesant. Se spune ca pietrele, aidoma oamenilor, au suflet si energie. Unele sunt in categoria pietrelor zodiacale, cu semnificatiile lor, cu frumusetea si energia lor. Dupa unele zodiace, ar trebui ca in fiecare luna, o persoana sa poarte piatra lunii respective. Eu cred ca, indiferent de zodie, important este sa „comunici „cu piatra. Ea te cheama, te ademeneste, iti da energie si te incanta. Ei bine, aceasta este piatra care ar trebui sa fie cu tine tot timpul. Ca inel, in bratara , ca medalion, sau ca inel de chei… Tendinta actuala in bijuterii, este sa fie folosite pietrele „brute”… Doar cel „chemat” poate lucra cu ele, le poate simti si imbraca intr-o forma noua, delicata si armonioasa. Caci o bijuterie, cat de mica si de neinsemnata ar fi, are identitate proprie. Este o personalitate, care da bucurie, respect, demnitate si frumusete.

Apartament-SUA

Sunt bijuterii create din pietre semipretioase sau margele si sirme. Sunt multe modalitati de a crea bijuterii, ca: policlei, ca o plastelina; fisii de metal (inox, cupru, aur, argint); textile(matase,lina, ate); hirtie; materiale reciclabile;obiecte; rasina, etc

Dar mie mi s-a potrivit „wire wrapping”, adica, lucrari in sirme: argint, aur, cupru, bronz antichizat, alama, etc Iar acestea, „prind” pietrele semipretioase, in general, dar si margele de sticla sau acrilice.

Metodele de lucru sunt wire wrapping, rasucire de sirme, nod viking, crosetat. Dar, incerc si macrame, crosetat de fire, tricotat de fire, etc.

Cei trei clestii, care sunt patru, sunt uneltele cele mai folosite de mine, in crearea de bijuterii handmade. Ei sunt: clestele de facut zale, (rotund); clestele plat, cu care prind sirmele si le modelez; clestele de taiat si, al patrulea cleste, este folosit mai rar, cind doresc sa modelez ceva ce merita mai multa atentie…( cleste pentru crimp).

Accesoriile, sunt achizitionate de pe internet, de pe Breslo.ro :zale, tortite, charmuri, pietre, margele, sirme, etc. 

Eu,Vinerea,2015...

Ma numesc Margareta Chirosca, Aldenn, ca si creator de bijuterii hand-made si fotograf.Traiesc in Cugir, Judet Alba, Romania. Dar, inceputurile mele in bijuterii, s-a format in Ann Arbor, Mi, USA, unde am locuit o perioada de timp.M-am inscris la cursuri si am invatat elementele de baza. Apoi, mi-am achizitionat uneltele si materialele necesare, si, studiind reviste de specialitate, si video+uri, am inceput sa creez propriile mele bijuterii. Dupa o jumatate de an, am incercat sa le vind la prietene, sau la magazine. Am avut bucuria de a fi expuse in jur de 10 piese intr+un magayin de bijuterii handmade in orasul in care locuiam atunci. Am postat pe situri de renume in State, cum sunt Etsy si American Craft. Acolo, au fost apreciate ca bijuterii deosebite fata de cele create de ceilalti designeri. Am discutat mult despre tehnici si materiale de lucru. Insa, background-ul meu, ma facea sa creez bijuterii in stilul meu, chiar daca eram influentata de creatiile artizanilor de renume din State. Citeva firme celebre in lume, pe care le urmaresc sunt: Szarka Gem Stones, Fire Mountain Gems si multe altele, din America si Europa. Chiar si acum, cind am revenit acasa, continui sa ma informez si sa lucrez produse cit mai moderne si cu tehnici nou aparute.

Stilul meu este wire wrapping ( impachetari in sarma). Materialele preferate sunt sarma de argint si perlele. Lucrez cu placere si cu pietrele semipretioase. Imi place mult sa modelez medalioane, din pietre semipretioase mari si sarme de diferite dimensiuni.

Tehnicile folosite sunt wire wrapping, stitch, twisted wire, viking knot.

Citeva dintre bijuteriile handmade create de mine in cei 8 ani…

green on red

Bloguri unde sunt postate bijuteriile mele sunt:
http://aldennbiju.blogspot.com
http://aldenndesign.wordpress.com
http://ro.linkedin.com/in/margaretachirosca
http://margareta07.etsy.com (incetata activitatea, insa contul exista)
http://pinterest.com/aldenn7

Peridot

Rosu si negru

Vis implinit!

Etichete

, , ,

27 aprilie 2014!  

2+7=9

O zi norocoasa pentru noi. O zi memorabila in analele familiei !

Cristian a absolvit facultatea, UMV, Ipsilanti, Michigan, USA, sectia chimie-biologie! Sunt atit de mindra de el! Parca mai ieri, cind am ajuns pe pamintul „fagaduintei” , drumul lui s-a asezat frumos, si toate s-au insirat aidoma unui sirag de margele… Si-a dat testul de limba engleza, si, la sfarsitul examenului, profesoara care era acolo, si a corectat lucrarea, a venit si ne-a felicitat pe noi, parintii lui Cristian, pentru calitatea cunostintelor sale! Doamne, ce mindra eram! Apoi, s-a inscris la liceul Huron, din Ann Arbor, unde locuiam, si, in 2008, a absolvit liceul! Emotiile m-au cuprins cind mi-am vazut baiatul, alaturi de alte sute de absolventi, imbracat in roba verde, cu palarie in 4 colturi. Nu mai vazusem asa ceva, pina atunci! 

Apoi, a fost admis la marketing, la universitatea si campusul din Ipsilanti, la o jumatate de ora de mers cu autobuzul din Ann Arbor! Dupa doi ani, a considerat ca nu i se potriveste marketingul, si a inceput chimie-biologie, in aceeasi facultate. Din pacate, in 2010, noi, parintii lui Cristian, am hotarit sa revenim acasa, in Cugir, Romania. Despartirea a fost foarte grea. De cind s-a nascut, am fost tot timpul impreuna, si, deodata, noi am plecat si baiatul a ramas singur. A trebuit sa se descurce singur si a facut-o cu ciuda si resemnare. S-a mutat de mai multe ori, in camere de camin, la prieteni, sau a locuit cu doi, trei baieti in apartamente mici. Situatia financiara eraImagineImagine

dificila, insa a avut noroc sa gasesca de lucru in domeniu, in laboratoarele facultatii si sa fie apreciat pentru seriozitate, munca si vointa. Insa erau locuri de munca partiale, pentru ca trebuia sa mearga si la cursuri…

Acum, dupa sase ani de facultate, si-a gasit un loc de munca full-time, si un salar permanent. Pentru o anumita perioada de incercare. Paseste in viata, isi shimba statutul si este „pe picioarele” lui. Mindria ma incearca, lacrimile de bucurie apar in coltul ochilor. Un baiat de nota 10!

Vis ciudat…

Etichete

, , , , , , ,

Este aprilie, deja, 2014,  si eu nu am mai postat de mult timp…

In ultima perioada am avut multe vise de care nu imi mai amintesc, insa  stiu ca ma aflu intre foarte multi oameni, sau grupuri active…Uneori, asteptam un eveniment important, alte ori trebuie sa ni se dea un document sau scrisoare importanta pe care este necesar sa o ducem la destinatie…Si atmosfera era gri, apasatoare, oameni simplii, saraci dar cu o inima mare, cu credinta si cu un ideal!

Noaptea trecuta, eram cu un grup cam de 20-25 de persoane, femei si barbati, de virste diferite. Grupul nostru era un grup de romani din Romania! Parca era o consfatuire internationala, tinuta undeva in munti, cred ca in Italia sau Spania. Locul era minunat, cu virfuri de munti inzapeziti in zare, insa unde eram noi, era vara.

Dupa conferinte, eram invitati sa vedem obiective turistice, in parcul din apropiere. Era bine sa fim impreuna fiecare cu grupul sau, pe natiuni, caci ghizii ne dadeau multe informatii.Erau cafenele, magazine cu suveniruri si multe altele, ca un mic bazar.Nu se putea sa nu doresti sa iei ceva. Si grupul trecea mai departe…

La un moment dat, am fost atrasa de o discutie interesanta…Auzeam vesti fascinante…Si, cind am realizat ca grupul meu nu mai era acolo, am intrat in panica! Unde au disparut? Ghizii explicau turistilor din alte natiuni, nu romanilor… Insa, majoritatea stiau engleza sau franceza, deci, intelegeau explicatiile…Cu mare greutate am ajuns linga un ghid: era o femeie de 45-50 de ani. Am incercat sa vorbesc cu ea in romana de citeva ori, dar se facea ca nu ma aude… Atunci, cu o enleza perfecta, fara accent, am intrebat-o unde este grupul de romini, pentru ca ma ratacisem…A ramas uimita ca o rominca stie sa vorbeasca engleza  asa de frumos si respectuos. Am simtit ca respectul ei pentru romini incepe sa se contureze…..S-a interesat de la alti ghizi, si m-a indrumat spre grupul meu…

Multumesc Domnului ca stiam cum sa ma descurc, ca altfel…

Cuvinte cheie: grup,oameni,ghizi,parc,munti,Engleza

Admiratie si cunostinte…

Etichete

, , , ,

Am o profunda admiratie pentru grupul mic, dar hotarit de a explora o limba straina, chiar daca virsta este inaintata! 

Un grup format din citeva persoane, care sunt motivate in a acumula noi cunostinte si de a-si mentine o activitate intelectuala nu poate fi ignorata…De aproape un an de zile, am inceput sa tin cursuri de limba engleza .Cei care ma cunosc stiu ca am activat timp de 33 de ani in invatamint de toate categoriile,  inclusiv particular prin firma „Chirosca&Industrial Engineering, unde am fost co-proprietar, Invatind persoane de la 4 ani la 50 de ani, si am promovat limba si cultura engleza prin voluntari americani care au predat si activat in orasul nostru, la Scoala Generala Nr. 4, actuala Singidava.

Dar sa revin la Centrul unde acum, pesionara fiind, predau limba engleza la cei care doresc sa invete… Si cei citiva pensionari, sunt constiinciosi si doritori sa cunoasca cit mai multe lucruri noi! Sunt convinsa ca le este greu, dar incetul cu incetul, au deprins expresii si cuvinte cu care acum, alcatuiesc propozitii…Sunt de admirat!  

Le urez succes si cind vor discuta cu nepotii in limba engleza, se vor intelege mult mai bine! Sper sa nu mai fie probleme cind calatoresc cu avionul sau vorbesc cu vinzatorii din magazine sau vecinii din tara straina.

Iata o premiera demna de lauda! Va multumesc ca existati, dragii mei!

Imagine

Ginduri si reflexii

Etichete

, , , , ,

Ginduri si reflexii, iata ce cred ca este important pentru fiecare dintre noi…Si ar fii minunat sa impartasim gindurile noastre proprii, si nu ceea ce alte persoane sau institutii ne „toarna” in fata ochilor…

Daca am renunta , macar treptat la TV, care ne „otraveste” mintea si sufletul cu informatii voite sau subliminale (asimilate inconstient de privitor), am putea sa redevenim noi, cei ce gindim numai pentru noi si pentru cei dragi, familie, comunitate. Incercati sa fiti VOI, macar o ora pe zi. Priviti-va sufletul si inima…Nu e usor…Dar se poate…Lasati gindurile grele, dusmanoase si priviti-va in interior! Veti (re)gasi ceea ce poate ati uitat sau ati fost prea „ocupati” cu treburile zilnice. E atit de bine sa fii „TU”!!! Sa zimbesti!

De foarte mult timp, mai ales noi, cei de acasa, am fost tratati ca „masini” de lucru, forta de lucru, mina de lucru…Am ramas cu ideea gresita ca nu suntem nimic…Importante sunt casele, masinile, companiile pe care le conducem, etc  E cortina de fier, impusa in perrioada comunista sau cum s-o mai numim… E timpul sa ne trezim! E timpul sa stim ca fiecare persoana dintre noi este o bucatica din Dumnezeu, o licarire de lumina! Si fiecare suntem importanti si deosebiti! E timpul sa constientizam faptul ca OMUL este cea mai mare valoare si ca el „sfinteste ” locul… Oriude am fii in lumea aceasta, Omul este cel care construieste cu indeminarea sa, cu abilitatile sale, cu curajul sau, o lume a sa. Daca reusim aceasta suntem liberi si putem evolua! Sa transmitem compasiune, toleranta si ajutor celor care au mare nevoie! Si nu este atit de greu acest lucru! Trebuie doar sa dorim o lume noua, mai buna!

Imagine

Iarna, 2014

Etichete

, , , ,

Iata ca a sosit Iarna, cea de mult asteptata! Sincera sa fiu, credeam ca s-a stabilit in America si nu mai pleaca de acolo…Acum, totul este alb si …curat! Atita purutate aduce bucurie in suflet!

Din nou ma simt ca la 13-14 ani, cind eram in adolescenta si traiam iernile, e adevarat ca aveau multe zapezi, din plin: batai cu bulgari, cazemate,oameni de zapada, sanius in vii, dainusuri pe strazi, spre disperarea celor in virsta care treceau bombanind pe linga noi…

Imi amintesc ca eram la Liceul Teoretic din Cugir, liceu cu faima si dascali minunati, de suflet, cind, in timpul orei de limba romania, diriginta noastra, doama Andreiciuc, (Dumnezeu s-o odihneasca), vazind cum oftam privind pe fereastra clasei cum ninge afara, cum a auzit clopotelul sunind de iesire, a dat comanda: AFARA LA ZAPADA!!! Normal ca u am asteptato a doua comanda, si , ca un fluviu dezlantuit, elevii intregii scoli au iesit in fata liceului si a inceput o bataie cu bulgari de zapada…Doamne, ce bucurie si veselie a fost atunci! Nu conta ca mai venea cite un bulgare si te lovea…20 de minute, cit a durat pauza, a fost …MINUNAT!

Multumim dascali dragi!

Imagine