30 ianuarie

Spiritele Lumii invizibile sunt foarte puternice, dar nu pot actiona direct in lumea materiala,  pentru ca nu sunt facute din materie fizica.  Chiar si Spiritele cele mai inalte ale Lumii Divine nu pot interveni,  daca oamenii nu le dau posibilitatea de a actiona.  Imaginati-va o fortareata imensa:  atita timp cit nu exista in interior un tradator,  care sa le deschida dusmanilor portile,  acestia nu pot patrunde.  Trebuie sa existe un tradator…  Bineinteles, veti spune ca nu este atit de grozav sa fi un tradator,  dar,  in anumite cazuri,  nu este nici chiar atit de rau.  Pamintul este ca o fotareata a carei ocupanti,  se opun la venirea Spiritelor luminoase,  si este nevoie de un „tradator” pentru a le deschide deschide portile.  Pe pamint,  oamenii sunt tot atit de puternici cit toate armatele ceresti si cind ei vor sa reziste,  nu mai este nimic de facut…  De aceea, Cerul cauta „tadatori”, care accepta sa-i deschida portile.  Spiritualistii sunt chiar acei „tradatori”,  datorita carora Cerul se poate strecura in aceasta fortareata,  putind transforma totul…

27 ianuarie

Pentru majoritatea oamenilor Adevarul inseamna Bine si, pentru ca ei compara Adevarul cu Binele, Raul dupa parerea lor, nu apartine Adevarului.  Iata deci, inca o problema care nu e suficient aprofundata. adevarul este comparabil cu o medalie, la care o fata reprezita Binele, iar cealalta Raul.  Evident, trebuie ca Binele sa invinga, dar nu trebuie sa ne imaginam ca-l vom face sa invinga urmarind sa eliminam Raul.

Adevarul nu consta in Rau, bineinteles, dar nu-l gasim numai in Bine: el este in Bine si in Rau, in acelasi timp, sau mai exact, in Principiul Superior Binelui si Raului, care stie sa lucreze cu amindoua.  Daca nu mergem mai departe sa vedem care este acest principiu superior care le conduce nu vom intelege, niciodata, schimburile lor, inclestarile si jocurile lor…

Review…

Incet, incet, se sfirseste anul 2017… Dar, de ce sa nu revizuim?

Un an dificil, pe plan spiritual, psihic si emotional… Desi, activitatile fizice au incercat sa fie normale, si chiar m-am simtit grozav in cele doua excursii, organizate, totusi, nu am reusit sa fiu la standarderele obisnuite din alti ani…Dar, n-a fost o tragedie si nici nu am tratat-o ca atare…Totul a fost intr-un ritm mai lent…Virsta? Eu inclin sa cred ca nu! Din punct de vedere emotional, in schimb, am atins un virf pe care nu l-am avut decit de putine ori in viata… Si e o cale…

Sa vina 2018! Desi nu va fii un an usor, pentru toata lumea, sunt convinsa ca vom pasi cu dreptul…La multi ani!

21 decembrie, 2017

Lumea se schimba si noi, odata cu ea…

Cu o seara inainte de 21, la culcare, dupa ce am stins lumina din camera, am vazut si am simtit, ca o ceata gri, cu striatii albe, care plutea, cam la un metru de la podea…Era o ceata care se prelingea prin camera, intocmai unor valuri si era in continua miscare…Am urmarit sa vad daca se ridica pe tavan, sau merge catre ceva, dar, nu se ridica de la nivelul geamului…Prin geam, vedeam, ca in fiecare seara, lumina becului de pe stilp si forma, nedefinita a caselor din imprejurimi…

In serile urmatoare, am urmarit cu atentie in jurul meu, dar nimic nu s-a mai intimplat…

Inceputul sfarsitului..

Imi placa sa zic asa! Inceputul lunii decembrie, cu tot alaiul lui magic si sfarsitul anului 2017! Daca stau (strimb si judec drept), 2017 a fost un an ciudat, magic si greu…

In prima parte a anului, tot mai greu imi este sa ma obisnuiesc ca traiesc intr-un an diferit de cel anterior…Nici nu am realizat cum a venit primavara: frumoasa si capricioasa. Anul acesta, vara a venit mult mai devreme. Soarele ne-a rasfatat cu razele si caldura sa. Vara, mult prea calduroasa decit altele…Nu gaseam loc sa gasesc racoare destula pentru comfortul meu…De obicei, vara ieseam in curte, printre pomi si flori, si, pe un sezlog, ma bucuram de caldura si lumina! Ei, nu! Vara asta am stat ascunsa in casa! Era prea cald…

Toamna? Minunata cu culorile ei, cu temperaturi moderate si cu excursii in tara! Nici nu banuiam frumusetile pe care le-am vazut si le-am imortalizat pe aparatul de fotografiat! M-am simtit minunat, alaturi de sotul meu si de prietenii de la Centru…

Acum, iata ca, incet, incet intram in iarna! E adevarat ca ploua, dar sus, pe dealuri, zapada ne zimbeste…Incercam sa ne acomodam si sa ne bucuram de sarbatori si minunatiile lor!

Sufleteste? Ma simt de-a dreptul coplesita de evenimente! Prieteni noi, incercari si uneori, impliniri. Am fost in doua excursii si  m-am intilnit cu membrii ai familiei, am reinchegat legaturi pierdute de-a lungul timpului…Dar incantarea mea cea mai mare, a fost sa stau citeva zile cu varul meu, pe care nu l-am mai intilnit de mai bine de 25 de ani…Aproape ca imi pierdusem speranta… Si apoi, am luat legatura cu familia varului meu! Oameni minunati!

Multumesc lui Dumnezeu ca ma simt implinita sufleteste, cu o familie frumoasa!

Un an magic? Da! S-au intimplat atit de multe evenimente spirituale, in viata mea, dezvaluindu-mi frumuseti interioare nebanuite!

Un an …greu! Da, trebuie sa recunosc! Din ce in ce mai multe transformari interioare si exterioare…Batrinetea si nu numai…Multe dureri fizice, mai mult sau mai putin dureroase, uneori persistente o buna bucata de timp…Vise grele si pline de semnificatii…Parca as fii fost pregatita pentru ceva…Ce oare?

2017, un an in care totul a fost ca o cursa…Desi nu alergam, eram obosita…

Ca de obicei, astept anul 2018, care, va fii unul si mai dificil, zic unii! Eu totusi am speranta ca va fii , in ansamblu, un an bun!

Notite…

Iata ca revin la pagina mea principala si, incerc sa duc mai departe scrierile mele, cu ginduri personale…
De mai multi ani, am urmarit cu mare atentie ceea ce mi se intimpla. Sunt schimbari semnificative. De fapt, daca ma gindesc bine, la mine, totul a inceput cam prin anii 93-94. Intimplarea a facut sa doresc sa distribui caiete alternative la scolile din oras.Era multa munca, dar speram intr-un cistig suplimentar, pe linga catedra de limba engleza, ( care, la mine era aproape tot timpul peste orele care intra intr-o catedra,18ore/saptamina) si orele particulare…Nu imi ajungeau banii cistigati sa-mi intretin familia, in Romania acelor ani…Un job in plus, era ceva…Nu am cistigat grozav, nici cu editura Coresi cu care am colaborat, de aceea, contractul meu nu a durat mai mult de doi ani…Mai mult decit atit, editura s-a oferit sa-mi trimita carti, pentru mine, in locul banilor pe care ii meritam…In fine, ce voiam sa subliniez, era faptul ca, intre cartile primite, erau doua…Parca acum le vad: micute, dar groase, cu coperti galben-portocaliu, cu citeva cristale! Se numeau: Ginduri de fiecare zi, de Omraam Mikhael Aivanhov!La inceput nu i-am dat importanta, dar, cu timpul, ceva ma chema sa citesc…Si, asa, incetul cu incetul, am citit intreaga carte. Mai mult decit atit, in fiecare zi, era un alt gind…Multe lucruri le-am invatat si le-am aplicat in viata mea zilnica. Indiferent unde plecam, cartea era linga mine…Chiar si in cei trei ani petrecuti in State, in cautarea unei situatii mai bune, cartea nu a lipsit de linga mine…
In 2010, m-am reintors acasa, in Romania si, m-am gindit ca ar fii bine ca mult mai multi oameni sa stie si sa cunoasca acele invataturi. Si, toate Gindurile, le-am asternut pe acest blog, al meu si l-am distribuit, zilnic, ani la rindul…Inca mai distribui, da, ma voi opri la inceputul anului 2018!Daca in primii ani, nimeni, sau doar citiva oameni si cunostinte, au inceput sa citeasca Gindurile scrise de mine, acum, in 2017, sunt foarte multi, majoritatea de vista peste 50 de ani. Unii oameni, din orasul meu, doresc sa-mi vorbeasca despre ei si problemele lor, pe strada…Cei mai tineri, inca nu cunosc adevarurile vietii, sau, nu au timp. Sunt convinsa ca vor deveni interesati, mai ales ca simt, in interiorul lor, schimbarile prin care trec…
Sa revin acum, la date recente! In 26 iulie, a fost, pentru mine, una speciala din doua puncte de vedere. Unu, am participat la o excusrsie la Simeria, la Parcul dendrologic si la Deva, la cetate, unde am urcat cu telefericul…Din al doilea punct de vedere, aceasta zi, am simtit-o speciala, pentru ca am simtit o schimbare majora in interiorul fiintei mele…Probabil ca atmosfera feerica din Arboretum, cu soare, senin si ceata, pe de o parte, si umbrele si luminile dintre copaci, razele de soare jucause care se strecurau printre ramuri, si noi, un grup mic de oameni in virsta, totul, dar absolut totul imi dadea o stare de basm, de magie…Si, nu intimplator, m-am simtit ca apartinind unui grup mic de oameni, unei zone deosebit de frumoase, parca eram pe Pamint, in Natura,ca un TOT, dar parca eram in alta lume, pe alta planeta, in Univers…Ciudat! Pentru prima data am simtit ce inseamna cu adevarat, AICI, ACUM si SUNT!O fiinta marunta intr-un univers atit de mare! Si eram atit de fericita si multumita!

Ginduri intre ani…

Etichete

ani, ginduri, viata

Anul 2016, a fost un an al incercarilor!Un an de cotitura!

A inceput cu probleme de sanatate, si a continuat tot asa, cu supravegheri medicale, din trei in trei luni…Nu a fost usor, nici pentru cel care a trecut direct prin aceste experiente, dar nici pentru cel de linga el, care a trebuit sa il sustina fizic, si psihic, ca un suport permanent. Poate ca pentru cei care de mai multi ani s-au obisnuit sa treaca pe la medic, din diferite motive, pentru noi, a fost ceva inedit. Intreaga viata am fost oameni sanatosi, am luat medicamente numai pentru lucruri minore si inevitabile. Acum, totul a trebuit sa treaca sub stricta observatie, si nu a fost usor…Dar, situatia s-a imbunatatit si am inceput sa ducem o viata mai echilibrata. A fost bine, pina la urma. Nu mai putem merge la munte sau la petreceri ca alta data, dar, ne putem bucura ca suntem impreuna! Multumesc lui Dumnezeu, ca toate s-au asezat la locul lor…

Sarbatorile de iarna au fost linistite, pe linga casa, cu animalutele pe linga noi…

In 2017, care a inceput vertiginos, cu frig, ne-am trezit ca toate au un ritm mult mai alert decit anul trecut si nici nu ne-am dat seama cum am ajuns, deja, la mijlocul lui ianuarie…Nu am avut timp nici sa ne facem obisnuitele planuri de anul nou…Multumita lui Dumnezeu, suntem impreuna, suntem bine, atit cit se poate, avem un acoperis deasupra capului si citeva suflete pe linga noi…Am uitat sa mai visam…Sau, poate, am imbatrinit…

Sunete, zgomote…

Etichete

liniste_sufleteasca, sunele, zgomote

Ginduri personale

Cu cit inaintez in virsta, tot mai multe „revelatii” imi apar, in legatura cu viata, in general si a mea, in particular. Sunetele fac parte din viata noastra fizica si nu numai…Zilnic suntem „bombardati” cu sunetele si zgomotele din jur, din zona, din tara sau din lume. Asa cum, in ape, mari si oceane sunt sunetele apei, in continua miscare dar si cele prin care balenele si alte creaturi comunica intre ele. Pina la urma, sunetele sunt Viata insasi!

Si, totusi, mult prea multe „zgomote”, tulbura armonia din aer, apa sau chiar din univers. Acestea, ar trebui eliminate in momentul in care le constientizam, sau ar trebui sa le simtim, macar, pentru a le inlatura. Ne streseaza, ne creeaza frica, tulburare interioara. De aceea, ar trebui sa ne protejam. Fie sa incercam sa ne linistim, spunindu-ne ca ca nu sunt reale, fie sa apelam la un specialist…

Voi incerca sa explic prin experientele mele. De mic copil, eram de-a dreptul fascinata de tot ce ma inconjoara…Eram timida si inchisa in mine, si nu doream sa primesc pe nimeni in universul meu. Dar, cind observam ce se intimpla in jurul meu, la plante, flori, pomi, animale, descopeream o alta lume, fascinanta! Eram in stare sa stau ore intregi sa privesc pestisorii mici de la marginea riului, sa-i iau in palmele facute caus si apoi, sa le dau drumul inapoi in apa! Simteam ca acolo e locul lor si ca nu trebuie sa intervin in viata lor. Sau, alta data, urmaream cu „sufletul la gura”, cum un paianjen, (desi nu mi-au placut niciodata), isi construia, cu atentie si rabdare, pinza, intre flori, sau la colturile casei…Uitam de mine…Iubeam cainii, caci parintii mei au avut doi caini lup. Le cunosteam comportamentul, simtamintele, dorintele, supararile…Intotdeauna am considerat ca daca am da atentie animalelor, am avea o viata mult mai buna…Loialitate, fidelitate, afectiune, atentie, iubire, atit intre specii, dar si respect pentru celelalte animale. Si, ciudat, in ultimul timp, tot mi multe animale din specii diferite, traiesc impreuna, fara dificultate. Nu-i asa ca avem de invatat???

Dar, sa revin la sunetele din jur…In copilarie, eram fara griji, si simteam linistea cu toate simturile. Poate de aceea, doream sa fiu singura. Locurile natale, comuna si apoi orasul, sunt inconjurate de dealuri si munti…E atita liniste si pace in jur. Nicaieri nu am simtit acest lucru, asa ca aici…Si, poate nu constientizam, daca nu as fi trait o vreme pe un alt continent… Acolo, aveam tot timpul senzatia unui pericol pentru mine…In casele in care am locuit, erau telefoane care sunau si de 10 ori pe zi, aparate, care isi anuntau inceperea sau terminarea unui program dat, casa, care incepea sa „tiue”, in caz ca am uitat ala cu mincare pe foc sau daca era fum, etc. Pe strazi, erau masini, de la cele de gunoi, care erau cit o casa, si „uruia” totul in jur cind trecea la ora 6 dimineata, strazile erau  pline de autoturisme, zi si noapte…Dar, lasind la o parte toate aceste zgomote, simteam, permanent un alt fel de zgomot, inchis, surd,rece, plin de durere, in interiorul meu, dar venit dinafara. Era cumplit! Ma ingrozeam si ma umpleam de compasiune, dar nu stiam incotro sa merg, sa nu mai simt. Oamenii imi pareau bolnavi, grasi si neindeminatici…Copacii din parcuri, erau cu scoarta desprinsa, imi dadeau fiori de o durere nespusa…Incercam, din rasputeri, pentru linistea mea, sa ignor toate acestea, dar nu reuseam decit pentru scurt timp…Iar visele mele erau cenusii, cu oameni saraci si  infometati …De aceea, de indata ce am reusit sa plec, sa revin acasa, totul s-a linistit. Sufletul mi-e cald, bucuros ca a regasit linistea. Linistea mea, pe care sper ca am meritat-o din plin…

Zilele răsfățului! Cum să devii magician

Daniel Gaucan- Spirit Liber

Viața îi răsfață pe cei care știu să se răsfețe. Iar și când energia cosmică este pe frecvența răsfățului, pentru unii e deja prea mult.

Zilele de 8, 9 și 10 aprilie 2016, mai precis de vineri până duminică dimineața, marchează etapa astrală din fiecare an în care cele două Luminarii, Soarele și Luna, se află fiecare în exaltare. Evenimentul poartă denumirea de ‘nuntă cosmică’. În aceste zile, Soarele se află în cel mai răsfățat loc din zodiac pentru el, iar Luna beneficiază de aceleași privilegii, care pentru ea vin în zodia Taurului.

Spiritul (Soarele) și sufletul (Luna) își dau întâlnire într-un spa, ca să pregătească trupul pentru cele mai potrivite direcții pentru el timp de un an. Vibrația este atât de ridicată zilele acestea încât schimbările prin care trecem le resimțim la nivel de rescriere a ADN-ului. Trupul se aliniază cu sufletul și spiritul, trecând prin stări emoționale fluctuante…

Vezi articolul original 559 de cuvinte mai mult

HANDMADE!

Handmade,

sau pe romaneste, lucru de mina sau artizanat, spun unii, desi, nu cred ca se poate aplica nici un termen.

Atelierul de bijuterii este un loc unde indemanarea, imaginatia si uneltele se impletesc in a crea ceva unic, frumos si interesant. Se spune ca pietrele, aidoma oamenilor, au suflet si energie. Unele sunt in categoria pietrelor zodiacale, cu semnificatiile lor, cu frumusetea si energia lor. Dupa unele zodiace, ar trebui ca in fiecare luna, o persoana sa poarte piatra lunii respective. Eu cred ca, indiferent de zodie, important este sa „comunici „cu piatra. Ea te cheama, te ademeneste, iti da energie si te incanta. Ei bine, aceasta este piatra care ar trebui sa fie cu tine tot timpul. Ca inel, in bratara , ca medalion, sau ca inel de chei… Tendinta actuala in bijuterii, este sa fie folosite pietrele „brute”… Doar cel „chemat” poate lucra cu ele, le poate simti si imbraca intr-o forma noua, delicata si armonioasa. Caci o bijuterie, cat de mica si de neinsemnata ar fi, are identitate proprie. Este o personalitate, care da bucurie, respect, demnitate si frumusete.

Sunt bijuterii create din pietre semipretioase sau margele si sirme. Sunt multe modalitati de a crea bijuterii, ca: policlei, ca o plastelina; fisii de metal (inox, cupru, aur, argint); textile(matase,lina, ate); hirtie; materiale reciclabile;obiecte; rasina, etc

Dar mie mi s-a potrivit „wire wrapping”, adica, lucrari in sirme: argint, aur, cupru, bronz antichizat, alama, etc Iar acestea, „prind” pietrele semipretioase, in general, dar si margele de sticla sau acrilice.

Metodele de lucru sunt wire wrapping, rasucire de sirme, nod viking, crosetat. Dar, incerc si macrame, crosetat de fire, tricotat de fire, etc.

Cei trei clestii, care sunt patru, sunt uneltele cele mai folosite de mine, in crearea de bijuterii handmade. Ei sunt: clestele de facut zale, (rotund); clestele plat, cu care prind sirmele si le modelez; clestele de taiat si, al patrulea cleste, este folosit mai rar, cind doresc sa modelez ceva ce merita mai multa atentie…( cleste pentru crimp).

Accesoriile, sunt achizitionate de pe internet, de pe Breslo.ro :zale, tortite, charmuri, pietre, margele, sirme, etc. 

Ma numesc Margareta Chirosca, Aldenn, ca si creator de bijuterii hand-made si fotograf.Traiesc in Cugir, Judet Alba, Romania. Dar, inceputurile mele in bijuterii, s-a format in Ann Arbor, Mi, USA, unde am locuit o perioada de timp.M-am inscris la cursuri si am invatat elementele de baza. Apoi, mi-am achizitionat uneltele si materialele necesare, si, studiind reviste de specialitate, si video+uri, am inceput sa creez propriile mele bijuterii. Dupa o jumatate de an, am incercat sa le vind la prietene, sau la magazine. Am avut bucuria de a fi expuse in jur de 10 piese intr+un magayin de bijuterii handmade in orasul in care locuiam atunci. Am postat pe situri de renume in State, cum sunt Etsy si American Craft. Acolo, au fost apreciate ca bijuterii deosebite fata de cele create de ceilalti designeri. Am discutat mult despre tehnici si materiale de lucru. Insa, background-ul meu, ma facea sa creez bijuterii in stilul meu, chiar daca eram influentata de creatiile artizanilor de renume din State. Citeva firme celebre in lume, pe care le urmaresc sunt: Szarka Gem Stones, Fire Mountain Gems si multe altele, din America si Europa. Chiar si acum, cind am revenit acasa, continui sa ma informez si sa lucrez produse cit mai moderne si cu tehnici nou aparute.

Stilul meu este wire wrapping ( impachetari in sarma). Materialele preferate sunt sarma de argint si perlele. Lucrez cu placere si cu pietrele semipretioase. Imi place mult sa modelez medalioane, din pietre semipretioase mari si sarme de diferite dimensiuni.

Tehnicile folosite sunt wire wrapping, stitch, twisted wire, viking knot.

Citeva dintre bijuteriile handmade create de mine in cei 8 ani…

Bloguri unde sunt postate bijuteriile mele sunt:
http://aldennbiju.blogspot.com
http://aldenndesign.wordpress.com
http://ro.linkedin.com/in/margaretachirosca
http://margareta07.etsy.com (incetata activitatea, insa contul exista)
http://pinterest.com/aldenn7

Vis implinit!

Etichete

absolvent, absolvire, eveniment, facultate

27 aprilie 2014!  

2+7=9

O zi norocoasa pentru noi. O zi memorabila in analele familiei !

Cristian a absolvit facultatea, UMV, Ipsilanti, Michigan, USA, sectia chimie-biologie! Sunt atit de mindra de el! Parca mai ieri, cind am ajuns pe pamintul „fagaduintei” , drumul lui s-a asezat frumos, si toate s-au insirat aidoma unui sirag de margele… Si-a dat testul de limba engleza, si, la sfarsitul examenului, profesoara care era acolo, si a corectat lucrarea, a venit si ne-a felicitat pe noi, parintii lui Cristian, pentru calitatea cunostintelor sale! Doamne, ce mindra eram! Apoi, s-a inscris la liceul Huron, din Ann Arbor, unde locuiam, si, in 2008, a absolvit liceul! Emotiile m-au cuprins cind mi-am vazut baiatul, alaturi de alte sute de absolventi, imbracat in roba verde, cu palarie in 4 colturi. Nu mai vazusem asa ceva, pina atunci! 

Apoi, a fost admis la marketing, la universitatea si campusul din Ipsilanti, la o jumatate de ora de mers cu autobuzul din Ann Arbor! Dupa doi ani, a considerat ca nu i se potriveste marketingul, si a inceput chimie-biologie, in aceeasi facultate. Din pacate, in 2010, noi, parintii lui Cristian, am hotarit sa revenim acasa, in Cugir, Romania. Despartirea a fost foarte grea. De cind s-a nascut, am fost tot timpul impreuna, si, deodata, noi am plecat si baiatul a ramas singur. A trebuit sa se descurce singur si a facut-o cu ciuda si resemnare. S-a mutat de mai multe ori, in camere de camin, la prieteni, sau a locuit cu doi, trei baieti in apartamente mici. Situatia financiara era

dificila, insa a avut noroc sa gasesca de lucru in domeniu, in laboratoarele facultatii si sa fie apreciat pentru seriozitate, munca si vointa. Insa erau locuri de munca partiale, pentru ca trebuia sa mearga si la cursuri…

Acum, dupa sase ani de facultate, si-a gasit un loc de munca full-time, si un salar permanent. Pentru o anumita perioada de incercare. Paseste in viata, isi shimba statutul si este „pe picioarele” lui. Mindria ma incearca, lacrimile de bucurie apar in coltul ochilor. Un baiat de nota 10!

, Echinox, 20 martie

Această galerie conține 2 fotografii.

Trecerea de la  un anotimp la altul se face prin patru puncte,  numite echinoctiisi solstitii,  care sunt ca niste noduri …

Continuă lectura →